Redactează o  compunere de 150-200 de cuvinte, în care să argumentezi  apartenenţa textului la genul epic. În compunerea ta, trebuie:

• să precizezi două trăsături ale operei epice;
• să prezinți detaliat două trăsături ale genului epic, valorificând textul dat;
• să ai un conţinut adecvat cerinţei;
• să respecţi precizarea privind numărul de cuvinte.

CE-SI FACE OMUL CU MANA LUI

Naron, din străvechea stirpe a Rigelienilor, era al patrulea din ginta sa care ţinea cadastrul galactic; avea un registru mare, în care erau scrise nenumăratele specii ajunse la inteligenţă, din toate galaxiile. Mai avea unul, mic şi subţire, în care trecea cu deosebită satisfacţie numai acele neamuri care, pe deplin maturizate, erau demne de a intra în Federaţia Galactică.

Din registrul mare fuseseră şterse de-a lungul vremurilor, multe nume ale dispăruţilor, defecţiuni biochimice, dezechilibrări ecologice sau sociale, ori pur şi simplu ghinionul, îşi luaseră tristul obol. Din registrul mic, în schimb, nu fusese anulată nicio intrare.

Naron, uriaş şi incredibil de bătrân, privi pe sub sprâncenele-i stufoase curierul care tocmai se apropia cu plecăciuni adânci.

– Naron, Unic şi Imens…

– Lasă, lasă salamalecurile şi spune-mi ce e nou.

– Ah, Slăvitule, o altă aglomerare de făpturi a ajuns la maturitate.

– Ia te uită! Aproape în fiecare ciclu primim câte un nou mebru. Ne înmulţim, tinere, ne înmulţim! şi… cine sunt cei noi?

Mesagerul îi comunică numărul de cod al galaxiei şi coordonatele planetei, iar Naron, cu frumoasa lui caligrafie, făcu trimiterea de cuviinţă în registrul mare şi trecu în registrul mic, după tipic, denumirea planetei, aşa cum apărea ea în limbajul băştinaşilor.

– T E R R A, silabisi el, ridicând a mirare privirea către curierul care aştepta curios sfârşitul ritualului. Creaturile acestea deţin un adevărat record. Nu ştiu alţii care să fi trecut atât de repede de la simpla inteligenţă la deplina maturitate. Hm, hm, sper să nu fie vreo eroare, ai?

– Se poate, luminate?! protestă mesagerul.

– Au descoperit energia termonucleară?

– Desigur, Preamărite.

– Ei bine, atunci e în regulă; doar acesta este principalul criteriu de selecţie. Am să-i contactez chiar eu pe vreuna dintre staţiunile lor extraplanetare.

– Aaaa, să vezi, Preaînălţate, se grăbi să precizeze tânărul, până acum nu au nicio staţiune extraplanetară. Observatorii menţionează însă că terranii au trimis staţii automate spre alte plantete şi că au o sumedenie de sateliţi artificiali, minusculi, ce-i drept, în jurul planetei lor.

Naron se încruntă, perplex.

– Doar atâta? Bine, dar experimentele, exploziile nucleare, care le-au permis studierea frânării şi controlorii reacţiilor de fisiune, toate astea unde le-au făcut?

– Păi… chiar pe Terra, Luminate!

– PE PROPRIA LOR PLANETĂ? tună Naron, ridicându-se în deplinătatea celor peste şapte metri ai săi.

– Chiar aşa, confirmă mesagerul, pierit.

Lăsându-se înapoi, în jilţ, încet, cu o tristeţe care parcă îi frigea umerii sub covârşitoarea ei povară, Naron taie cu o linie groasă numele proaspăt trecut în registrul cel subţire. Era, desigur, un act fără precedent, dar Naron era tare, tare bătrân şi foarte, foarte înţelept, astfel că era în măsură să prevadă inevitabilul, chiar mai bine decât oricine altcineva în univers.

Inconştienţi, sărmanii… şi când te gândeşti ce frumos începuseră…

 

Argumentare

Textul ‘Ce-si face omul cu mana lui’ de Isaac Asimov apartine genului epic deoarece prezintă trăsăturile acestui gen literar.

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare in care autorul îşi transmite in mod indirect gandurile, sentimentele, ideile, atitutdinile prin intermediul naratorului, al personajelor şi al actiunii. Modul de expunere predominant este naratiunea, care se îmbină cu  dialogul şi, pe alocuri, cu descrierea .

O primă trăsătură care  demonstreaza apartenenta acestui text la genul epic este prezența naratorului care relatează întâmplările dintr-o perspectivă obiectivă (sau subiectivă, dacă e cazul). Acesta se remarca prin folosirea verbelor si pronumelor de persoana a III-a ( sau I), precum ‘au descoperit’, ‘ridicandu-se’, ‘sai’.   În alternanta cu verbe la timpuri trecute, prezentul  aduce acțiunea în atenția cititorului: ”cu o tristeţe care parcă îi frigea umerii sub covârşitoarea ei povară, Naron taie cu o linie groasă numele proaspăt trecut în registru” . Naratorul obiectiv ( subiectiv) prezintă convingător prin detalii realiste evenimente legate de o lume a viitorului în care se oglindesc aspecte dureroase ale prezentului. Astfel se anticipează soarta tristă a Pământului.

De asemenea, prezența personajelor susține apartenența textului suport la genul epic. Personajul principal al acestei opere este batranul Naron, un om intelept care poate să prevadă viitorul inevitabil mai bine decat oricine din univers. În text apare și un personaj secundar, curierul, care ii aduce batranului un mesaj important, precum și un personaj colectiv absent- pământenii. Accentul cade pe caracterizarea lui Naron. Prin caracterizare indirectă: ”Naron taie cu o linie groasă numele proaspăt trecut în registrul cel subţire”- personajul dovedește capacitate de a prevedea cu certitudine consecințele acțiunilor pământenilor.  Concluzia textului stabilită  prin intermediul acestui personaj este aceea că locuitorii Terrei se autodistrug cu inconștiență, iar inteligența lor nu înseamnă și înțelepciune .

Având în vedere aceste trăsături, textul ‘Ce-si face omul cu mana lui’ de Isaac Asimov aparține genului epic, folosind pretextul desfăşurării narative pentru comunicarea indirectă a unui mesaj  referitor la soarta omenirii și la consecințele inevitabile ale faptelor sale negative .