●Basmul

001Cerinţe :
Citeşte cu atenţie textul următor.

“A fost odată ca niciodata; ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti.
Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori și meșteșugită nevoie mare! Așa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei avea și un măr care făcea mere de aur și, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoți. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului și-i zise:
– Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină de atâtea ori și am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinei, dar n-am putut gusta niciodată din ele; acum a dat în copt, dă-mi voie ca nopțile astea să păzesc însumi, și mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuiește.
– Dragul meu, zise tată-său, atâția oameni voinici au păzit și n-au făcut nici o ispravă. Doresc prea mult să văz la masa mea măcar un măr din acest pom care m-a ținut atâta sumă de bani și de aceea, iată, mă înduplec și te las ca să pândești, măcar că nu-mi vine a crede că o să izbutești.
Atunci fiul împăratului se puse la pândă o săptămână întreagă: noaptea pândea și ziua se odihnea; iară când fu într-o dimineață, se întoarse trist la tată-său și-i spuse cum priveghease până la miezul nopții, cum mai pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ținea pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleși și căzu ca un mort, fără să se poată deștepta decât tocmai când soarele era rădicat de două sulițe, și atuncea văzu că merele lipsesc…”
( “Prâslea cel voinic şi merele de aur”- Petre Ispirescu)

B. Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la specie a basmului popular “Prâslea cel voinic şi merele de aur”- Petre Ispirescu. 12 puncte

În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi patru trăsături ale basmului popular;
– să ilustrezi două trăsături ale basmului, valorificând textul dat;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.

Rezolvare:
Opera literară “Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular. Basmul este specia genului epic în proză de dimensiuni ample, în care apar elemente de miraculos şi fabulos, cu personaje aparţinând categoriei binelui şi răului, dotate cu puteri supranaturale, din confruntarea cărora de obicei iese învingător binele. Timpul şi spaţiul sunt vagi, nedeterminate. Apar formule iniţiale, mediane şi finale, precum şi cifre sau obiecte cu valoare simbolică. Ca specie a literaturii populare, basmul are caracter anonim, oral şi colectiv.
O primă trăsătură a basmului în textul dat este prezenţa fantasticului, prin elemente de miraculos şi fabulos. Astfel, în grădina palatului împărătesc creşte un pom care rodeşte mere de aur, iar hoţul merelor pârguite este imposibil de prins de “toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească”. Pe parcursul basmului apar, de asemenea, personaje fantastice, cu puteri supranaturale – zmeii, gheonoaia, corbul vorbitor, care aparţin celor două categorii antagonice- a binelui şi a răului, obiecte magice- merele în care sunt transformate palatele, furca ce toarce singură, cloşca cu puii de aur, trecerea în spaţiul fabulos-tărâmul celălalt, etc.
A doua trăsătură care face posibilă încadrarea textului în specia basm popular este plasarea acţiunii într-un timp şi spaţiu vagi, nedefinite. Prin formula iniţială: “A fost odată ca niciodata; ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele…”cititorul pătrunde într-un timp mitic, în care imposibilul devine posibil. De asemenea, sugestia spţială este limitată: “Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori și meșteșugită nevoie mare”, articolele nehotărâte “un”( împărat), sau “o”( grădină) indicând o acţiune nelocalizată. Prin intermediul formulelor tipice de început cititorul pătrunde în universul basmului, ele mediind prin convenţia literară trecerea firească din real în ireal.
Astfel, având în vedere prezenţa miraculosului şi a fabulosului, a timpului şi spaţiului mitice, precum şi a celorlalte trăsături, putem afirma că textul dat este un basm popular.