Cerinţe :
Citeşte cu atenţie textul următor.

“A fost odată ca niciodata; ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti.
Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori și meșteșugită nevoie mare! Așa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei avea și un măr care făcea mere de aur și, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu-se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoți. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mai mare al împăratului și-i zise:
– Tată, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin astă grădină de atâtea ori și am văzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grădinei, dar n-am putut gusta niciodată din ele; acum a dat în copt, dă-mi voie ca nopțile astea să păzesc însumi, și mă prinz că voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuiește.
– Dragul meu, zise tată-său, atâția oameni voinici au păzit și n-au făcut nici o ispravă. Doresc prea mult să văz la masa mea măcar un măr din acest pom care m-a ținut atâta sumă de bani și de aceea, iată, mă înduplec și te las ca să pândești, măcar că nu-mi vine a crede că o să izbutești.
Atunci fiul împăratului se puse la pândă o săptămână întreagă: noaptea pândea și ziua se odihnea; iară când fu într-o dimineață, se întoarse trist la tată-său și-i spuse cum priveghease până la miezul nopții, cum mai pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ținea pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleși și căzu ca un mort, fără să se poată deștepta decât tocmai când soarele era rădicat de două sulițe, și atuncea văzu că merele lipsesc…”
( “Prâslea cel voinic şi merele de aur”- Petre Ispirescu)

B. Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la specie a basmului popular “Prâslea cel voinic şi merele de aur”- Petre Ispirescu. 12 puncte

În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi două trăsături ale basmului popular;
– să prezinți detaliat două trăsături ale basmului, valorificând textul dat;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.

Barem: – câte 2 puncte pentru precizarea oricăror două trăsături ale basmului 2 x 2 p. = 4 puncte
– câte 4 puncte pentru prezentarea detaliată a oricăror două trăsături ale basmului, valorificând textul dat 2 x 4 p. = 8 puncte
(Punctele pentru prezentarea fiecărei trăsături a basmului se acordă astfel:
· prezentare adecvată, detaliată a trăsăturii – 4 p.
· prezentare superficială a trăsăturii/schematism – 2 p.)
– adecvarea conţinutului la cerinţă – 2 p.; conţinut parţial adecvat – 1 p. 2 puncte
– respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte 2 puncte

Rezolvare:
Opera literară  “Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular deoarece prezintă trăsăturile acestei specii literare.

Basmul este specia genului epic în proză de dimensiuni ample, în care apar elemente ale fantasticului, cu personaje aparţinând categoriei binelui şi răului, dotate cu puteri supranaturale, din confruntarea cărora de obicei iese învingător binele. Timpul şi spaţiul sunt vagi, nedeterminate. Apar formule iniţiale, mediane şi finale, precum şi cifre sau obiecte cu valoare simbolică.
O primă trăsătură a basmului în textul dat este prezenţa fantasticului, prin elemente de miraculos şi fabulos. Astfel, în grădina palatului împărătesc creşte un pom care rodeşte mere de aur, iar hoţul merelor pârguite este imposibil de prins de “toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească”. Pe parcursul basmului apar personaje fantastice, cu puteri supranaturale : hoțul misterios care poate fura merele în orice condiții, deși sunt păzite cu strășnicie de mulți voinici. Apar, de asemenea, obiecte magice– merele de aur.
A doua trăsătură care face posibilă încadrarea textului în specia basm popular este confruntarea între bine și rău prin două categorii de personaje reprezentative. Astfel, identificăm personaje care aparțin categoriei binelui: împăratul, fiul împăratului,  și categoriei răului- hoțul de mere. Cele două categorii se află în conflict, fapt ce se manifestă în fragmentul dat prin încercările repetate ale împăratului de a găsi pe cineva vrednic să înfrunte hoțul și să-l prindă, pentru a se putea bucura de merele de aur: ”Doresc prea mult să văz la masa mea măcar un măr din acest pom care m-a ținut atâta sumă de bani. ” Deși probele par inițial de netrecut, personajele reprezentând binele vor reuși în final să învingă.
Având în vedere prezenţa fantasticului, precum și a personajelor antagonice , putem afirma că textul dat este un basm popular în care se oglindește concepția populară conform căreia binele va învinge răul.