Caracterizare model- subiect EN 2019

   Subiect model română EN 2019

Citește cu atenție textul dat:

De aproape cincizeci de ani, orologiul* cel mare din turnul şcolii supraveghea cu cadranele sale cele patru puncte cardinale; de aproape cincizeci de ani, acele sale enorme indicau fără greşeală ora exactă. Rareori, iarna, în timpul viscolelor, zăpada cotropitoare oprea mersul lor pe cadranul dinspre soare răsare, iar primăvara, hulubii*, sau ciorile, sau alte zburătoare, în zbenguiala lor, grăbeau mersul vreunui minutar. Dar de fiecare dată, moş Timofte Păstrăvanu, paznicul şcolii, care-şi începuse meseria aceasta încă de pe vremea instalării marelui ornic, şi care, aşa cum spuneau elevii din clasele superioare, şi-o va încheia doar odată cu oprirea definitivă a ceasului, se urca în turn, scutura scripeţii* uriaşi şi începea să învârtă o manivelă […]. Apoi în mers agale, bătrânul cobora scările, ieşea în curte, se oprea în mijlocul ei, citea cu voce tare ora exactă de pe ceasul din turn şi, dacă era în timpul lecţiilor, făcea iute o socoteală, tot cu voce tare, cam cât mai rămâne până la recreaţie. Putea să fie împovărat de treburi, putea să fie asaltat de griji, la secunda exactă, clopoţelul suna, în mâna lui, sfârşitul orei. N-am spune însă adevărul întreg, aşa cum ne-am propus, dacă n-am adăuga că erau totuşi câteva zile pe an în care moş Timofte nu mai respecta ora exactă. […] Erau zilele de dinaintea vacanţei, ultimele zile de şcoală. În acele zile, de câte ori dădea semnalul de recreaţie, moş Timofte greşea cu regularitate. Suna clopoţelul cu câteva minute înainte de ora obişnuită. […]

Altminteri, moş Timofte era omul cel mai corect şi mai cinstit care se pomenise pe acele meleaguri. În cei cincizeci de ani de când deretica* prin şcoală nu lipsise şi nu întârziase niciodată de la slujba lui. […] Pe cei care fugeau de la ore îi dibuia în orice ascunziş, oricât de iscusit ar fi fost ales, ceea ce nu era deloc uşor pentru că atât curtea, cât mai ales grădina şcolii, nesfârşită, ca orice spaţiu al amintirilor din copilărie, şi plină de pomi, de copaci uriaşi cu scorburi înfricoşătoare, de tufişuri, de tot felul de clădiri şi ziduri cărora nu li se prea ghicea rostul, ofereau ascunzişuri cu duiumul. Îi dibuia oriunde pe chiulangii […] şi-i ocăra năprasnic cu vorbele. În acele momente puteai să afli de la dânsul toţi oamenii de seamă pe care îi dăduse şcoala de-a lungul generaţiilor, dascăli, profesori, scriitori, artişti, savanţi, „oameni care au înţeles că şcoala este un cuib în care înveţi să te înalţi în văzduh”.[…]

Mare lucru era însă când ţinea moş Timofte la cineva. Erau elevi cărora le-ar fi deschis la orice oră din zi şi din noapte sălile de clasă, de laborator, sala de gimnastică, chiar dacă ar fi trebuit să trudească apoi ore întregi pentru a rândui lucrurile ca mai înainte. […] Dar, pentru a te bucura de preţuirea şi ajutorul lui moş Timofte, trebuia să fii un elev de „prima mână”, ce mai! un model între modele. Şi dacă moşul te trecea printre protejaţii lui şi se întâmpla să ai vreun conflict cu pedagogii, îţi anticipa viitorul în faţa lor cu o siguranţă nemaipomenită. Era de ajuns să

dea două, trei exemple de oameni mari care fuseseră cândva în situaţii asemănătoare, cu acel belşug de amănunte al sincerităţii şi al nădejdii, şi profesorii începeau să privească altfel lucrurile şi săşi cam schimbe părerile. Pentru că bătrânul vorbea deschis, adevărat, privea drept în ochi şi se pare că nu greşise niciodată când luase apărarea cuiva.

Constantin Chiriță, Cireșarii (fragment)

*orologiu – ceas de dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete; ornic

*hulubi – porumbei

*scripete – dispozitiv care servește la ridicarea unor greutăți

*a deretica – a pune ceva în ordine, a aranja; a face ordine și curățenie

B. Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi personajul

moş Timofte Păstrăvanu din textul dat. 16 puncte

În compunerea ta, trebuie:

să prezinţi două trăsături ale personajului ales, prin valorificarea textului dat;

să ilustrezi două modalităţi de caracterizare a personajului ales, prin câte o secvenţă comentată;

să ai un conținut adecvat cerinței;

să respecți precizarea privind numărul minim de cuvinte.

B.

câte 2 puncte pentru prezentarea oricăror două trăsături ale personajului, prin valorificarea textului dat 2 x 2 p. = 4 puncte

· câte 1 punct pentru numirea oricăror două trăsături ale personajului – 2 x 1 p. = 2 puncte

· câte 1 punct pentru exemplificarea fiecărei trăsături numite – 2 x 1 p. = 2 puncte

câte 4 puncte pentru ilustrarea a două modalităţi de caracterizare folosite în text, prin câte o

secvență comentată 2 x 4 p. = 8 puncte

· câte 1 punct pentru menţionarea oricăror două modalităţi de caracterizare a personajului,

utilizate în text – 2 x 1 p. = 2 puncte

· câte 3 puncte pentru ilustrarea fiecărei modalităţi de caracterizare menţionate, prin câte o

secvenţă comentată: comentare nuanțată – 3 p.; comentare schematică – 2 p.; simpla

transcriere a unei secvenţe – 1 p. – 2 x 3 p. = 6 puncte

adecvarea conţinutului la cerinţă – 2 p.; conţinut parţial adecvat – 1 p.

respectarea precizării privind numărul de cuvinte- 1 p.

     Caracterizare Moș Timofte Păstrăvanu

     Moș Timofte Păstrăvanu este personajul central al fragmentului dat. Caracterizarea sa ocupă cel mai important loc în economia generală a textului. El este paznicul școlii cireșarilor și face parte din viața de fiecare zi a elevilor.

     O primă trăsătură a personajului este corectitudinea. În fiecare zi, Moș Timofte urcă neobosit în turnul școlii și acționează orologiul acestuia. La secunda exactă, oricât ar fi de asaltat de griji, bătrânul sună clopoțelul pentru începutul și sfârșitul pauzei: ”Putea să fie împovărat de treburi, putea să fie asaltat de griji, la secunda exactă, clopoţelul suna, în mâna lui, sfârşitul orei”El nu uită niciodată să-și îndeplinească sarcinile.

       De asemenea, o trăsătură semnificativă a lui Moș Timofte este bunătatea. Deși este foarte corect, el înțelege nerăbdarea copiilor înainte de vacanță, și greșește intenționat, sunând cu câteva minute mai devreme. El răsplătește astfel eforturile elevilor și dă un farmec în plus apropierii vacanței: ”moş Timofte greşea cu regularitate. Suna clopoţelul cu câteva minute înainte de ora obişnuită”.

      Dintre modalitățile de caracterizare prezente în text putem menționa în primul rând caracterizarea directă, făcută de către narator. Ea apare, de exemplu, în secvența: bătrânul vorbea deschis, adevărat, privea drept în ochi şi se pare că nu greşise niciodată când luase apărarea cuiva. Sincer și direct, moș Timofte nu are intenții ascunse sau interese atunci când vorbește, de aceea cuvintele sale nu dau greș. El are putere de convingere deoarece crede cu adevărat ceea ce spune și are o bogată experiență care i-a întărit concluziile asupra personalității elevilor.

     Caracterizarea indirectă reiese din fapte, gesturi, cuvinte, sau din relația cu celelalte personaje. De exemplu, în secvența ”Mare lucru era însă când ţinea moş Timofte la cineva. Erau elevi cărora le-ar fi deschis la orice oră din zi şi din noapte sălile de clasă”, apare caracterizarea prin intermediul faptelor personajului. Deși este corect și necruțător cu cei care chiulesc, Moș Timofte nu e insensibil sau rigid. Pentru cei care îi câștigă încrederea, paznicul este dispus să încalce regulile și chiar să se sacrifice, fâcând eforturi suplimentare pe care datoria nu i le cere. El dovedește că este cu adevărat dedicat școlii și viitorului elevilor, implicându-se trup și suflet în formarea acestora.

    Atât prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea indirectă, Moș Timofte Păstrăvanu este un personaj bine conturat. Trăsăturile sale principale precum cinstea și bunătatea se imprimă cu claritate în memoria afectivă a cititorului.