Caracterizări Bac simplificate

Caracterizările cuprind primul reper, statutul social, psihologic sau moral al personajelor, celelalte repere se pot vedea la eseuri http://literaturacopilariei.ro/eseuri-bac-2021-simplificate/

Harap-Alb

Personajul principal, eponim, are un loc central în desfășurarea epică, celelalte personaje evoluând din perspectiva rolului pe care îl joacă în formarea acestuia.

Ipostazele sociale  în care este prezentat pot fi asimilate etapelor inițierii : fiu de crai, slugă, pețitor, împărat. Trecerea de la un statut social privilegiat la unul inferior, dificil, este asociată, în antiteză, cu  îmbogățirea interioară, pentru ca în final valoarea celor două planuri -material și spiritual- să coincidă ca dreaptă recompensă.

Psihologic,  Harap-Alb este inițiatul, tânărul care trebuie să își formeze caracterul . Deși se plânge de soarta sa, și-o asumă și perseverează în înfruntarea acesteia. El are psihologia omului care suferă pe nedrept, dar care se străduiește să rezolve această situație cu mijloacele cinstei, curajului  și bunătății.

O trăsătură a personajului este noblețea sufletească.

Moara cu noroc, Ghiță

Personajul principal Ghiță este, de asemenea, un personaj rotund, care se transformă radical pe parcursul evenimentelor care au loc.

    Social, el este un cizmar modest, dar cu spirit de inițiativă. Ca mic întreprinzător într-o societate capitalistă în formare, el are dorința de a-și îmbunătăți statutul  în comunitate, iar planul său inițial nu-i depășește realist posibilitățile. Ca și cârciumar, este prosper, își face un bun renume și prin el locul devine binecuvântat.

La început, el are tăria  morală de a-și asuma destinul celorlalți, și se dovedește  un om harnic și cinstit. În relațiile cu Ana și copiii este atent, tandru și protectiv. Devenit cârciumar, Ghiță își pierde treptat fermitatea morală, ajungând să accepte întovărășirea cu un tâlhar și un criminal pentru a-și asigura bunăstarea materială. El suferă o degradare progresivă, ajungând să își ucidă soția, autoiluzionându-se cu privire la responsabilitatea faptelor sale.

O trăsătură a personajului este nehotărârea.

Ion

Personajul principal Ion este un personaj rotund, cu însuşiri contradictorii, oscilând între cele două mari pasiuni ale sale.

Social, Ion este  ilustrativ pentru clasa ţăranului sărac însetat de pământ : “ Toţi flăcăii din sat sunt varietăţi de Ion”(George Călinescu).   Tipic prin legătura cu pământul, Ion este, în schimb, atipic prin mijloacele folosite pentru a-l obţine. Evolueaza social, dar nu și moral.

Psihologia lui Ion se organizează în jurul unei trăsături dominante- instinctul posesiunii. Procesele sale interioare sunt ușor de urmărit în fapte concrete. Inteligent, harnic, brutal, impulsiv, cinic, considerat de unii critici erou stendhalian, cu voinţă puternică, de alţii o brută, “căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune” ( George Călinescu),  personajul  “ trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zicând bruta ingenuă”(N. Manolescu), care acţionează sub impulsul necesităţii .

O trăsătură primordială  a personajului este iubirea pentru pământ.

Enigma- Costache Giurgiuveanu

Costache Girgiuveanu e personajul central al romanului Enigma Otiliei, către care converg toate energiile, din motive şi interese diferite: Otilia îl iubeşte, Felix îl simpatizează pentru că îl iubeşte Otilia , Pascalopol îl ocroteşte pentru că e tutorele Otiliei, clanul Tulea şi Stănică Raţiu îi vânează averea. Conflictul moştenirii îl are ca protagonist, atitudinea personajului  temătoare şi oscilantă potenţând anvergura acestui conflict.

Statutul social al bătrânului este unul ascuns cu străşnicie în spatele aparenţei de nevolnicie şi umilinţă. Deţinător al unui număr de imobile şi proprietăţi, moştenitor al averii mamei Otiliei şi administrator al celei a lui Felix, în jurul dimensiunilor averii sale circulă zvonuri şi fabulaţii, confirmate atunci când îi arată lui Pascalopol suma ce doreşte să i-o lase Otiliei. Frate al Auricăi, tată vitreg al Otiliei, unchi al lui Felix, el este „ruda bogată” cu bizarerii de comportament a tuturor.

Psihologic, Giurgiuveanu este tipul clasic al  avarului,  umanizat de sinceritatea sentimentelor faţă de fiica sa vitergă, Otilia Mărculescu, şi de vaga afecţiune sau simpatie ce o poartă celorlalţi.

Trăsătura principală a personajului este zgârcenia.

Ultima noapte- Ștefan Gheorghidiu

Gheorghidiu reprezintă tipul intelectualului “ca structură de caracter”.

 Statutul social al lui Gheorgidiu suferă mai multe schimbări. Inițial este un student la filizofie sărac , dar apreciat în mediul universitar. Ca tânăr căsătorit, are o existență modestă și fericită. După primirea moștenirii de la unchiul Tache,  este obligat să pătrundă în high life-ul societății bucureștene și să se implice în afaceri. Se înrolează , și în a doua parte a romanului are statutul de sublocotenent în armata română ce răspunde de plutonul 9  ca vârf al avangardei. În final, rănit, lăsat la vatră, divorțează și cedează o parte din bunurile materiale  Elei.

Psihologic, este o natură dilematică, zbuciumată din cauza exigențelor absolutiste. Eroul își definește sinele prin cele două experiențe esențiale- dragostea și războiul.

O trăsătură definitorie a personajului este orgoliul superiorității.

Baltagul- Vitoria

Personajul central al romanului este fără îndoială Vitoria, al cărei nume reprezintă un semn al izbândei inteligenței, spiritului de dreptate și adevăr.

Social, ea este femeia puternică și aprigă de la munte, capabilă să conducă gospodăria în lipsa soțului. Dintr-o familie cu dare de mână, are piei de miel în pod, oi în munte, parale într-un cofăiel cu cenușă, plătește argatul și pe cei care îi oferă serviciile-preot, negustori, cârciumari.  De asemenea, își asumă statutul de văduvă cu demnitate și hotărâre.

Psihologic, ea este expresia  unei credințe străvechi, care se manifestă într-o anumită  înțelegere a vieții și a datinilor. Este mamă puternică, soție iubitoare, respectă regulile comunității,  propriile reguli precum și legile ancestrale, scrise în semnele vremii. Voința puternică este subordonată simțului datoriei.

Trăsătura principală a personajului este determinarea.

O scrisoare pierdută -Tipătescu

Social, Ştefan Tipătescu este prezentat încă din lista cu Persoanele de la începutul piesei în funcţia de prefect al judeţului. Superior prin pregătire, avere, statut social, Tipătescu are aere senioriale şi îşi foloseşte funcţia învestită  ca privilegiu  personal, pe fondul alegerilor pentru Camera Deputaţilor . În cadrul partidului, Trahanache este  şef politic al puterii locale, iar Tipătescu- reprezentant al puterii centrale.

Moral, Tipătescu este sancționat ironic pentru legătura extraconjugală și oportunism,  semnificativ în acest sens fiind numele de alint oferit în cercul intim, Fănică, care contrastează cu imaginea de stâlp al puterii judeţului. Mai idealist decât Zoe, el se dovedeşte dispus să abandoneze totul şi să fugă cu ea în lume, şi nu poate accepta ipocrizia politică a întovărăşirii cu Caţavencu.  Pe parcursul piesei trăiește o deziluzionare care îl va maturiza, o  reacţie  în faţa “machiaverlâcurilor” care domină viaţa politică. Prin exclamația : “Ce lume!…Ce lume!…” el emite  o judecata critica si aspra la adresa societății, fiind reprezentantul  perspectivei auctoriale (personaj-reflector).

O trăsătură principală a personajului este ambiția.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *