Perverteşte vizionarea filmului lectura unei cărţ?
Hmmm…Lucrurile sunt discutabile. După părerea mea, dacă citeşti bine o carte, impresia pe care o lasă e unică. Dacă vezi apoi filmul, poţi avea altă experienţă unică. Invers, chiar cred că nu prea e indicat, pentru că nu mai poţi avea o lectură inocentă, prima relaţie cu textul, primele imagini, proprii, concepţia personală asupra personajelor, etc. De multe ori, ecranizarea reprezintă o viziune nouă, diferită de cea originală, asupra subiectului. Uneori ne irită diferenţele. Alteori ne place cum filmul adânceşte o idee, rezolvă o nemulţumire, concretizează o imagine.
Cert e că avem o listă lungă de ecranizări, dramatizări, cântece celebre inspirate de marile opere ale literaturii.
Care e părerea voastră? Suferă opera literară prin ecranizare? Câştigă? Ce câştigă? Şi ce pierde? Ce vă place şi ce vă deranjează la ecranizări? În această rubrică puteţi comenta cartea versus filmul, puteţi pur şi simplu să vă spuneţi impresiile, în afara controverselor, puteţi propune exemple noi de cărţi şi filme pe care le-aţi citit-vizionat, etc.
Dezbaterea e deschisă!
Eu cred că o operă literară suferă prin ecranizare. Am citit cartea „Un urs pe nume Paddington”,după care am văzut filmul. În carte nu spunea nimic despre acel explorator sau despre fiica lui care,spre sfârșitul filmului,a încercat să îl împăieze pe Paddington.
Eu cred că dintre carte și ecanizare câștigă cartea deoarece dacă citesc prima oară cartea,aș vrea să văd și filmul. În schimb dacă văd prima oară filmul,nu mai am interes să citesc și cartea.
Mie,la ecranizări îmi place faptul că nu mai trebuie să îți imaginezi înfățișarea personajelor,pentru că deja vezi cum arată actorii și îți rămân întipăriți în minte. Pe de altă parte, la ecranizări nu îmi place faptul că înfățișează personajele așa cum ,probabil,nu și le-a imaginat autorul când a scris cartea.
De acord! Câştigă cartea. Iar filmul…are locul lui!
Te gândești: ” Ce poate fi mai frumos decât un film? O carte?! Ha! Nu-i adevarat!”. Ei, eu…am găsit răspunsul!Ba da, ba da,ba da!!! O CARTE!
Când te uiţi la un film iţi spui:” Ce tare a fost filmu’!”….după câteva zile mama iţi zice:” Uite am o carte frumoasă care cred că o să-ţi placă!”. Și apoi …pac te trezești cu o carte pe care scrie cu litere mari de tipar numele filmului pe care l-ai văzut acum câteva zile!!!!😱
Dar…dacă citești mai intâi cartea, ar fi mai „magic”! Eu una când citesc o carte … să zic așa e ca și cum aș muri…adică nu mor, inchid ochii, mă transform intr-un suflet și…bum apar lângă personaje (dar ele nu mă văd). E un lucru mega extra magic! Apoi mă uit la film și zic:” Eh…cartea a fost mai frumoasă.”.
Deci, in caz că nu v-am lămurit:
CARTE VS. ECRANIZARE=CARTE
Adică cartea câștigă….acum a-ţi inteles?!😅
„Eh! Cartea a fost mai frumoasă!” De câte ori mi-am spus asta!…
Pentru mine ambele sunt importante.Poate in carte se omit unele lucruri,dar in film sunt prezente si invers.Unora nu le place filmul pentru ca in carte s-a pus accentul pe un anumit detaliu,iar in film poate se pune accentul pe altceva.
Pentru mine ambele sunt importante deoarece se completeaza reciproc.
Dar sunt sigura ca majoritatea copiilor prefera filmul,iar majoritatea adultilor prefera cartea.
Aceasta parere difera de la o persoana la alta.
Cartea reprezinta sursa unei noi opere, cea a filmului.
Corect! Dar,e în regulă să creezi ”altceva” folosindu-te de renumele unei cărți de al cărei mesaj te depărtezi? Nu e o mistificare pe undeva?