●Doina

Cerinţe :

Citeşte cu atenţie textul următor.

Doină, doină, cântic dulce!
Când te-aud nu m-aș mai duce!
Doină, doină, viers cu foc!
Când răsuni eu stau în loc.

Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă-ngân cu florile
Și privighetorile.

Vine iarna viscoloasă,
Eu cânt doina-nchis în casă.
De-mi mai mângâi zilele,
Zilele si nopțile.

Frunza-n codru cât învie,
Doina cânt de voinicie,
Cade frunza gios în vale,
Eu cânt doina cea de jale.

Doina zic, doina suspin,
Tot cu doina mă mai țin.
Doina cânt, doina șoptesc,
Tot cu doina viețuiesc.

Doina– de Vasile Alecsandri

B. Redacteaza o compunere de 150-250 de cuvinte in care sa motivezi apartenenta la specie a doinei populare Doina- de Vasile Alecsandri. 12 puncte

In compunerea ta, trebuie:
– sa precizezi două trasaturi ale doinei populare;
– sa ilustrezi doua trasaturi ale doinei populare, valorificand textul dat;
– sa ai un continut adecvat cerintei;
– sa respecti precizarea privind numarul de cuvinte.

Argumentare:

Poezia ”Doina” de Vasile Alecsandri aparţine speciei literare doina deoarece prezintă trăsăturile acesteia.

Doina este o specie a genului liric, în versuri, de dimensiuni restrânse, în care eul liric îşi exprimă în mod direct sentimente profunde de dor, jale, dragoste, tristeţe ( înstrăinare, dor de haiducie). Specifică folclorului românesc, doina este de obicei asociată unei melodii lente, având caracter oral, anonim, colectiv și sincretic. Muzicalitatea textului este dată de elemente specifice liricii populare precum ritmul trohaic sau rima împerecheată.

O primă trăsătură prin care putem afirma apartenenţa poeziei la specia literară doina este transmiterea prin intermediul discursului liric a unor sentimente puternice legate de principalele aspecte ale vieţii. Eul liric își comunică iubirea pentru cântecul popular care îl însoțește în toate anotimpurile  prin figuri de stil simple,  dar de o puternică încărcătură afectivă: ” Frunza-n codru cât învie,/ Doina cânt de voinicie,/Cade frunza gios în vale,/ Eu cânt doina cea de jale”. Eul liric îşi exprimă astfel veşnica însoţire cu cântecul în momentele importante ale existenţei. Doina se transformă și se adaptează stării creatorului popular conform anotimpului traversat: primăvara- doina de voinicie, toamna- doina de jale. Personificarea  ”Frunza-n codru cât învie” subliniază legătura omului cu elementele naturii ce îi devin prietene.

A doua trăsătură  care demonstrează apartenența textului la specia doină este caracterul acesteia oral, anonim, colectiv şi sincretic. Oralitatea este dată de folosirea arhaismelor și regionalismelorcântic, viers, precum şi de prezenţa exclamaţiilor sau a invocației : “Doină, doină, cântic dulce!/ Când te-aud nu m-aș mai duce!/ Doină, doină, viers cu foc!”. Autorul anonim îşi exprimă  dragostea pentru cântecul popular, parte a identităţii sale, adresându-i-se în mod direct.  Poezia poate fi însoțită de un cântec popular lent, iar muzicaliatea textului și simplitatea structurii sunt factori care sprijină această trăsătură :  măsură de 7-8 silabe, rimă împerecheată şi ritm trohaic.

Având în vedere accentul pus pe sentimentul de iubire, precum și caracterul oral, anonim, colectiv și sincretic al textului , putem afirma că poezia dată este o creaţie reprezentativă speciei literare doina, subliniind dragostea românului pentru cântecul popular.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *