●Doina

Cerinţe :

Citeşte cu atenţie textul următor.

Doină, doină, cântic dulce!
Când te-aud nu m-aș mai duce!
Doină, doină, viers cu foc!
Când răsuni eu stau în loc.

Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă-ngân cu florile
Și privighetorile.

Vine iarna viscoloasă,
Eu cânt doina-nchis în casă.
De-mi mai mângâi zilele,
Zilele si nopțile.

Frunza-n codru cât învie,
Doina cânt de voinicie,
Cade frunza gios în vale,
Eu cânt doina cea de jale.

Doina zic, doina suspin,
Tot cu doina mă mai țin.
Doina cânt, doina șoptesc,
Tot cu doina viețuiesc.

Doina– de Vasile Alecsandri

B. Redacteaza o compunere de 150-250 de cuvinte in care sa motivezi apartenenta la specie a doinei populare Doina- de Vasile Alecsandri. 12 puncte

In compunerea ta, trebuie:
– sa precizezi patru trasaturi ale doinei populare;
– sa ilustrezi doua trasaturi ale doinei populare, valorificand textul dat;
– sa ai un continut adecvat cerintei;
– sa respecti precizarea privind numarul de cuvinte.

Argumentare:

Poezia citată aparţine speciei literare doina. Doina este o specie a genului liric, în versuri, de dimensiuni restrânse, în care eul liric îşi exprimă în mod direct sentimente profunde de dor, jale, dragoste sau tristeţe. Specifică folclorului românesc, doina este de obicei asociată unei melodii lente, având caracter sincretic, pe lângă cel oral, anonim şi colectiv. Muzicalitatea textului este dată de elemente prozodice specifice liricii populare precum ritmul trohaic sau rima împerecheată.

O primă trăsătură prin care putem afirma apartenenţa poeziei la specia literară doina este transmiterea prin intermediul discursului liric a unor sentimente puternice legate de principalele aspecte ale vieţii. Eul liric comunică şi se comunică prin figuri de stil simple, neelaborate, dar de o puternică încărcătură afectivă. Astfel, predomină repetiţiile şi paralelismele cu rol de accentuare, în asociere cu epitetele cu funcţie metaforică: “Doină, doină, cântic dulce!/… Doină, doină, viers cu foc!/… Doina zic, doina suspin/… /Doina cânt, doina șoptesc, /Tot cu doina viețuiesc”. Eul liric îşi exprimă astfel veşnica însoţire cu cântecul în rotaţia ciclică a momentelor importante ale existenţei.

În al doilea rând, textul este o doină deoarece are toate trăsăturile liricii populare, având caracterul anonim, oral, colectiv şi sincretic. Oralitatea este dată de expresiile populare şi regionale- cântic, viers, vieţuiesc, precum şi de prezenţa exclamaţiilor în invocare : “Doină, doină, cântic dulce!/ Când te-aud nu m-aș mai duce!/ Doină, doină, viers cu foc!”. Autorul anonim îşi exprimă simplu şi direct dragostea pentru cântecul popular, parte a identităţii sale. Structura poeziei oglindeşte această simplitate: patru catrene cu versuri de 7-8 silabe, rimă împerecheată şi ritm trohaic.

În concluzie, având în vedere argumentele menţionate, putem afirma că poezia lui Vasile Alecsandri este o creaţie reprezentativă speciei literare doina, subliniind tema în jurul căreia se construieşte -cântecul popular.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *