Exemplu rezolvare text literar-nonliterar

Pornind de la un subiect comun- modelarea din aluat a unei veritabile ”opere de artă”- cele două texte prezintă două abordări total diferite ale raportului text scris-realitate. Dacă în textul lui Tudor Arghezi rolul central îl joacă ficțiunea, povestea redând , prin convenție literară, ”plămădirea” embrionară a copilului din zahăr și făină într-o explicație naiv-simbolică tulburătoare, cel de-al doilea text reflectă exclusiv elemente ale realității, fiind o știre despre interesantul caz al unui profesor englez care face clătite-portret.
Dacă primul text folosește elementele realității ca pretext-ancoră pentru explicația fantezistă a naratorului, ele fiind componentele unui univers referențial minim necesar pentru înțelegerea textului, în cel de-al doilea elemntele realității sunt însuși obiectul discursului autorului. Elementul comun este procesul de preparare al unui desert, dar scopul final influențează limbajul fiecărui fragment.         Pentru a crea universul ficțional, Arghezi folosește polisemantismul, sensurile multiple, figuri de stil și imagini artistice ( ”sită blondă”, ”degetele…ca niște mărgăritare”,” umbră trandafirie”, ”să scruteze săgetând”). Mama devine astfel o bucătăreasă care își zămislește copilul din cele mai alese ingrediente.Textul este subiectiv, fiind redactat la persoana I. În al doilea text apar trăsături precum monosemantismul, termenii specializați, neologici ( procedeul, atlase, clipuri, opere culinare, site), apelul la informații, date și persoane reale: profesorul Shields, trupa Beatles, mii(de vizualizări). Obiectivitatea este susținută de folosirea persoanei a III-a, din perspectivă detașată. Impresia asupra lectorului este diferită: primul text emoționează, provoacă sentimente de duioșie, afecțiune, recunoștință față de rolul mamei-”faber”, cel de-al doilea informează, și produce cel mult plăcerea faptului divers sau senzațional.
În concluzie, asocierea celor două texte accentuează în oglindă relația ambivalentă realitate-ficțiune în texte care fac din cuvânt o artă sau în care acesta este doar un mijloc de informare.