Redactează o  compunere de 150-200 de cuvinte, în care să argumentezi  apartenenţa textului la genul liric.

În compunerea ta, trebuie:

• să precizezi două trăsături ale operei lirice;
• să ilustrezi două trăsături ale genului liric, valorificând textul dat;
• să ai un conţinut adecvat cerinţei;
• să respecţi precizarea privind numărul de cuvinte.

 ‘Lacul’ de Mihai Eminescu

LACUL

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarca;

Tresarind în cercuri albe

El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept

Ea din trestii sa rasara

Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim în luntrea mica,

Îngânati de glas de ape,

Si sa scap din mâna cârma,

Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec

Sub lumina blândei lune

Vântu-n trestii lin fosneasca,

Unduioasa apa sune!

Dar nu vine… Singuratic

În zadar suspin si sufar

Lânga lacul cel albastru

Încarcat cu flori de nufar.

Argumentare

Poezia ‘Lacul’ de Mihai Eminescu aparține genului liric deoarece prezintă trăsăturile acestui gen literar.

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă sentimentele, ideile, gândurile în mod direct, folosind vocea eului liric și o mare varietate de figuri de stil si imagini artistice . Modurile de expunere prezente sunt monologul liric  și  descrierea.

O primă trăsătură care demonstrează apartenenta poeziei ”Lacul” la genul liric este transmiterea directă a sentimentelor de dorință, așteptare si iubire ale poetului . Prin excelenţă o operă ce se adresează sensibilităţii, textul creează un tablou al naturii transfigurat de iubire şi romantism.  Un exemplu în acest sens este este strofa a doua: ”Si au trec de-a lung de maluri,/Parc-ascult si parc-astept/Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept” . Se observă o trecere progresivă de la sentimentul de așteptare, la trăirea intensă a scenariului de iubire. Descrierea  lacului este încărcată de emoție, peisajul întreg devine o stare de spirit. Transmiterea directă a acestor sentimente este dată de prezența eului liric în ipostaza de îndrăgostit. Eul liric apare în mod explicit, prin mărci  lexico-gramaticale precum ‘ascult’, ‘-mi’, ‘ aștept’ .

De asemenea, putem menționa ca a doua trăsătură  prezentă în text plasticitatea limbajului, specifică genului liric, dată de frecvența, bogăția  și varietatea  figurilor de stil folosite.  În acest sens este ilustrativă secvența: ”Sa plutim cuprinsi de farmec/Sub lumina blândei lune/Vântu-n trestii lin fosneasca,/Unduioasa apa sune!” Imaginea cadrului feeric al visului  se creeaza cu ajutorul  imaginilor vizuale  și auditive ce fac din natură un spatiu ocrotitor al întâlnirii:  ‘Sub lumina blândei lune’, ‘Unduioasa apa sune’. Epitetele ”lin”, ”unduios” sugerează deplina armonie a elementelor naturii, care participă alături de poet la fericirea faptului de a fi îndrăgostit.  Starea de tensiune, de aspirație a împlinirii prin iubire este subliniată de folosirea modurilor conjunctiv și imperativ: ”să plutim”, ”foșnească”, ”sune”.

Având în vedere transmiterea directă a sentimentelor de dor și așteptare cu ajutorul unui limbaj deosebit de plastic și expresiv, putem afirma că opera dată apartine genului liric, prezentând cu emoție și sensibilitate trăirile unui îndrăgostit.