Redactează o compunere de 150-200 de cuvinte, în care să argumentezi apartenenţa textului la genul liric.
În compunerea ta, trebuie:
- să precizezi două trăsături ale operei lirice;
- să ilustrezi două trăsături ale genului liric, valorificând textul dat;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi precizarea privind numărul de cuvinte.
‘Lacul’ de Mihai Eminescu
LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.
Si au trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma,
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.
Argumentare
Poezia ‘Lacul’ de Mihai Eminescu aparține genului liric deoarece prezintă trăsăturile acestui gen literar.
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă sentimentele, ideile, gândurile în mod direct, folosind vocea eului liric și o mare varietate de figuri de stil si imagini artistice . Modurile de expunere prezente sunt monologul liric și descrierea.
O primă trăsătură care demonstrează apartenenta poeziei ”Lacul” la genul liric este transmiterea directă a sentimentelor de dorință, așteptare si iubire ale poetului . Prin excelenţă o operă ce se adresează sensibilităţii, textul creează un tablou al naturii transfigurat de iubire şi romantism. Un exemplu în acest sens este este strofa a doua: ”Si au trec de-a lung de maluri,/Parc-ascult si parc-astept/Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept” . Se observă o trecere progresivă de la sentimentul de așteptare, la trăirea intensă a scenariului de iubire. Descrierea lacului este încărcată de emoție, peisajul întreg devine o stare de spirit. Transmiterea directă a acestor sentimente este dată de prezența eului liric în ipostaza de îndrăgostit. Eul liric apare în mod explicit, prin mărci lexico-gramaticale precum ‘ascult’, ‘-mi’, ‘ aștept’ .
De asemenea, putem menționa ca a doua trăsătură prezentă în text plasticitatea limbajului, specifică genului liric, dată de frecvența, bogăția și varietatea figurilor de stil folosite. În acest sens este ilustrativă secvența: ”Sa plutim cuprinsi de farmec/Sub lumina blândei lune/Vântu-n trestii lin fosneasca,/Unduioasa apa sune!” Imaginea cadrului feeric al visului se creeaza cu ajutorul imaginilor vizuale și auditive ce fac din natură un spatiu ocrotitor al întâlnirii: ‘Sub lumina blândei lune’, ‘Unduioasa apa sune’. Epitetele ”lin”, ”unduios” sugerează deplina armonie a elementelor naturii, care participă alături de poet la fericirea faptului de a fi îndrăgostit. Starea de tensiune, de aspirație a împlinirii prin iubire este subliniată de folosirea modurilor conjunctiv și imperativ: ”să plutim”, ”foșnească”, ”sune”.
Având în vedere transmiterea directă a sentimentelor de dor și așteptare cu ajutorul unui limbaj deosebit de plastic și expresiv, putem afirma că opera dată apartine genului liric, prezentând cu emoție și sensibilitate trăirile unui îndrăgostit.