Grigore Alexandrescu

 

 

W._Wollenteit_-_Grigore_Alexandrescu_1_cropped

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810Târgoviște – d. 25 noiembrie 1885București) a fost un poet și fabulist român.

Cu o minte strălucită, ajutată de o memorie impresionantă, depăşind bariera sărăciei dată de condiţia de orfan rămas fără părinţi la 17 ani, Grigore Alexandrescu studiază la Sf.Sava, apoi este cunoscut şi apreciat o vreme în lumea literară, ocrotit de diverse feţe boiereşti luminate ale vremii, ajungând, după sprijinirea revoluţiei de la 1848 şi a Unirii, membru în comitetul teatrului şi director al Arhivelor Statului. Ultimii 25 de ani suferă de inalienare mintală.

Romantic, Alexandrescu corespunde unor vremuri declamative demult depăsite ca gust literar, dar supravieţuieşte puternic prin satiră. Fabulele sale fac cel mai adesea obiectul didactic al însuşirii speciei în gimnaziu, dar sunt şi prima opţiune când vrem pur şi simplu să ne amintim şi să savurăm înţelepciunea fabulei.

Vioaie, actuale, puternice prin mesaj, moralizatoare, fabulele lui Alexandrescu plac şi sunt un excelent exerciţiu de decodare a unei alegorii, pregătind copiii pentru decriptarea de mai târziu a mesajelor ascunse în simboluri şi figuri de stil complexe, pentru un nivel de lectură superior. Poate unele pretind perspective asupra moravurilor sociale imposibil de înţeles de copii motivul limitării vârstei, dar la un nivel al percepţiei simplificat pot fi accesibile, având marele avantaj al calamburului satiric.