Propuneri de rezolvare

 

Clasa a V-a –română, Bacău

 

  1. Explicaţia titlului

Titlul face parte din prelectura poeziei, stabilind o relaţie transtextuală între text şi paratext. Titlul poemului  scriitoarei Ana Blandiana- Face oricine ce vrea- reprezintă o afirmaţie în care accentul cade pe ideea libertăţii depline, fără limite, acordate protagoniştilor unui text literar. Conform oscilaţiei specifice literaturii între „mimesis” şi „phantasia”, fructele şi legumele din grădina poetei pot avea forme, culori şi origini din cele mai neobişnuite, deoarece literatura permite jocul imaginaţiei fără margini, pentru pura delectare a cititorului. Prin procedeul personificării, plantelor li se acordă voinţa ce aparţine, de fapt, capacităţii creatoare a autoarei, anunţată de titlul ce sintetizează mesajul textului şi îl reduce la ideea pregnantă a inventivităţii ilimitate

2.  Aspectele care definesc jocul imaginaţiei în cele două texte.

Literatura este universul ficţiunii desfăşurate multiplu, în registre variate. Spre exemplu, primul text oferă imaginea unei lumi vegetale cu legi proprii, total diferite de cele reale. Singura regulă, de fapt, este lipsa oricărei reguli. Astfel, piersicile şi caisele îşi schimbă reciproc culorile, într-un joc cromatic „şiret”. Castraveţii, strugurii şi gogoşarii cresc pe tulpinile greşite într-o pornire spre ghiduşie şi sfidare a naturii. Concluzia autoarei – “Uite că-n grădina mea -Face oricine ce vrea.” pare a se aplica grădinii sale haotice, dar poate sugera însuşi jocul literaturii în care imaginaţia face imposibilul posibil într-un miraj al plăcerii estetice.

Prin comparaţie, al doilea text concretizează  de asemenea ideea creativităţii , dar la nivel lingvistic, limbajul devenind instrumentul şi spaţiul în care se pot  realiza transformări fantastice. Pronunţând cuvântul poezie- cuvânt fermecat-  în ordine inversă, poţi realiza diferite  mutaţii ale lumii fenomenale, reale. De pildă,  “Șoriceii binecrescuți stau alături de elefanții roz cu fundițe albe-n cozi”. Astfel, prin intermediul poeziei, se poate devia oricând de la real după bunul plac.

În concluzie, ambele texte exprimă trăsătura definitorie a literaturii- crearea unui univers propriu, ficţional- într-o manieră originală, care surprinde şi amuză cititorul, provocându-i, chiar şi pentru o clipă, starea catharhică specifică artei cuvântului.