SUBIECTUL I

1. Componentele şi funcţiile actului de comunicare
2. Scopurile comunicării: informare, persuadare ( convingere), delectare, divertisment;
3. Ficțional-nonficțional (”eu” ficțional-”eu” real); instanțele textului literar: autor, narator/eu liric, personaj, cititor-concret și abstract-cititorul ideal al operei literare, uneori invocat în discurs;
4. Niveluri textuale: fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal;
Nivelul fonetic:
• Variații (transformări) fonetice; pronunţii corecte / incorecte ale neologismelor; hiat, diftong, triftong; accentul;
• cacofonia; hipercorectitudinea
• pronunţare nuanţată a enunţurilor (ton, pauză, intonaţie)
• figuri de sunet: eufonia,aliteratia, asonanța

Nivelul ortografic şi de punctuaţie
• rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise

Nivelul morfosintactic
• Valori stilistice ale categoriilor morfosintactice: rolul verbelor în naraţiune; rolul adjectivelor și substantivelor în descriere; rolul formelor personale (persoanelor gramaticale);
• rolul formulelor de adresare, de iniţiere, de menţinere şi de închidere a contactului verbal în monolog şi în dialog
• mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului
• elemente de acord gramatical; (între predicat şi subiect – acordul logic, acordul prin atracţie; acordul atributului cu partea de vorbire determinată);
• elemente de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume/ adjective pronominale relative, adverbe relative)
• anacolutul

Nivelul lexico-semantic
a. variante lexicale(http://www.limba-romana.net/lectie/Variante-lexicale–nivelul-lexico-semantic-/89/) ; câmpuri semantice
b. discurs specific domeniului de specializare: religios-discurs de amvon, administrativ, didactic;
c. erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică
d. derivate şi compuse (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale
e. relaţii semantice (polisemie; sinonimie, antonimie, omonimie)
f. sensul corect al cuvintelor (în special al neologismelor)
g. unităţi frazeologice
h. etimologia populară, hipercorectitudinea
i. sensul cuvintelor în context; sens denotativ şi sens conotativ

Nivelul stilistico-textual
Stilistic
• registre stilistice (limbaj standard,literar, colocvial, specializat, popular, regional, arhaic, argou, jargon etc.)
coerenţă şi coeziune în exprimarea orală şi scrisă; calităţile generale
şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, concizie, precizie, puritate, corectitudine, variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie ;
• stiluri funcţionale- științific, juridic-administrativ, literar (beletristic), publicistic, de graniță (memorialistic-nota, jurnalul de călătorie, epistolar, eseistic)
• stil direct, stil indirect, stil indirect liber
• rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice în constituirea sensului
Textual
– Tipuri textuale şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ
– Structuri și procedee argumentative: demers inductiv, deductiv, concesiv, prin analogie
– Tipuri de frazare în funcţie de tipul de text (concizie, prolixitate, organizarea, discursului prin parataxă sau prin hipotaxă etc.).

5. Deixis – temporal, spațial, personal,textual, social, descriptiv.