Argumentare schiţa- D-l Goe…

Naraţiunea „D-l Goe” aparţine speciei literare schiţa. Schiţa este o specie a genului epic în proză de dimensiuni restrânse, cu număr mic de personaje, în care acţiunea este limitată la un singur episod reprezentativ . Cadrul desfăşurării întâmplărilor este restrâns, ritmul este dinamic, iar amănuntele menţionate în text sunt puţine, dar semnificative.

D-l Goe este schiţă deoarece are dimensiuni restrânse,  la acţiune participând un număr redus de personaje: D-l Goe (personaj principal), mamiţa, mam’mare şi tanti Miţa, (personaje secundare), urâtul şi controlorul (personaje episodice). Deşi se relatează un singur episod din viaţa personajelor- călătoria cu trenul a domnului Goe şi a însoţitoarelor lui la Bucureşti, situaţia e reprezentativă pentru  tipologia personajelor. Astfel, D-l Goe este tipul copilului răsfăţat, obraznic, produs al unei educaţii defectuoase, mamiţa, mam’mare şi tanti Miţa tipul parvenitelor care nu îşi depăşesc prin cultură condiţia. Personajele sunt bine caracterizate prin sublinierea defectelor de caracter în tuşe  caricaturale.

De asemenea, naraţiunea ”D-l Goe…” este o schiţă deoarece se desfăşoară într-un timp şi spaţiu limitate: pe parcursul câtorva ore, de „foarte de dimineaţă”, până la opt a.m. Reperele spaţiale indică o desfăşurare limitată a acţiunii: pe peronul din urbea X, în tren , trecând prin Crivina, Periş, Buftea,  la Bucureşti, Gara de Nord.  Evenimentele se succed cu rapiditate, într-un timp scurt: pierderea biletului, blocarea în baie, tragerea semnalului de alarmă. Fiecare întâmplare completează imaginea de ansamblu a moravurilor sancţionate cu umor de  narator.

În concluzie, având în vedere acţiunea scurtă şi concentrată, în care este implicat un număr mic de personaje, putem afirma că „D-l Goe” este o schiţă  prin care se semnalează ridicolul  contrastului între esenţă şi aparenţă.