Titlul

 

Semnificaţia titlului

 

Legătura între titlu şi conţinutul narativ (liric) reprezintă un tip de relaţie transtextuală ce se stabileşte  între text şi paratextul ce ţine de o anumită exterioritate a acestuia (coperta, prezentarea editorială, numele autorului, titlul, imaginile, dedicaţiile, prefeţele, notele, diferitele avertismente etc).

Titlul îndeplineşte „atât o funcţie stilistică, cât şi o funcţie poetică (…) ocupând o poziţie privilegiată  în instituirea raportului text – receptor” (Dumitru Irimia).

El  face parte din prelectura textului,  introducând cititorul în “starea de lectură”  şi provocându-l să anticipeze conţinutul operei. Poate furniza o cheie de lectură sau poate fi doar o sugestie , poate fi o figură de stil, o invocaţie, o afirmaţie, o exclamaţie sau o interogaţie, poate induce cititorul în eroare, prin ironie, ambiguizare, folosirea unui cod, a unui  simbol, etc.

Poate fi analitic ( un grup de cuvinte) sau sintetic ( un cuvânt), şi trebuie pus în relaţie în primul rând cu mesajul (semnificaţia fragmentului). De asemenea, se pot face legături între titlu şi câmpurile semantice predominante , figurile de stil sau imaginile artistice folosite, reluarea lui ca motiv sau lait-motiv al textului, etc.

Titlul are rol sintetizator al conţinutului, reducându-l la o idee pregnantă.