POVESTE CU UN OM SĂRAC

În seara asta am să-ţi spun
Copil drag, o poveste,
În seara asta am să-ţi spun
Ce-a fost şi poate este.

A fost odat-un împărat
Cu paji şi cu castele,
Dar se plimba nemângâiat
Prin ele.

Şi-a fost odată un sărac
Cu-amaruri multe, multe,
Că nu-i ureche de-ascultat
S-asculte.

Şi cel bogat sta în palat
În turnul său cel mai înalt
Şi tot privea pe cel sărac
Întunecat.

Căci îl vedea zâmbind voios
Pe câmpuri şi-n pădure
Cum sta amarul bucuros
Să-ndure.

„ Eu vreau acuma ca să vii
– Căci eu sunt împărat –
Slugă plecată să îmi fii,
De umbra mea legat.

Şi vei avea tot ce-ţi doreşti
Onoruri multe, multe,
Cai de argint în curţi domneşti
Să-ţi zburde.”

„ Stăpân a tot ce-ai stăpânit
Tu ai atât de multe-
Nu-mi pune trai neliniştit
Pe frunte.

Eu am în micul meu bordei
Comori nepreţuite-
Doi ochi căprui-două scântei
De focu-mi-nlănţuite.

Şi am, mărite, aur greu,
În zâmbet de copil
Şi am alean la geamul meu
Obraji de trandafir.

Bordeiul meu e tot ce vreu,
În el sunt împărat,
Avutul meu, de Dumnezeu –
Lăsat.”

Am vrut, copil drag, ca să-ţi spun
Acestea-n astă seară
Căci tu eşti visul meu cel bun,
Râvnita mea comoară.

Şi, uite, luna după deal
Se duce să se-ascundă,
Învăluit de- al nopţii şal
Dormi, dormi, pui…noapte bună…