Textul 1
”Da, undeva, departe, în oraşul său, Petruș, băiețașul cu ochi sclipitori şi cu nasul cam cârn, nu-l uitase pe Fram.
A auzit şi el că directorul Circului Struțki l-a trimis îndărăt, în ghețurile unde se născuse. Iar de- acolo, din oraşul unde vântul şi ploile n-au smuls încă toate afișele vechi de pe ziduri, Petruș îl urmărește în vremea aceasta cu gândul şi cu închipuirea.
Poate că nu l-au uitat nici alți copii, din alte nenumărate târguri prin care a cutreierat Circul Struțki cu Arca lui Noe, plină de elefanți, de tigri, de lei, de şerpi, de maimuțe! Poate că mai istorisesc şi acum hâtrele lui năzdrăvănii! Poate că un puștan mai mucalit încearcă şi acum să-l imite cum saluta, cum știa să cânte din armonică şi cum poftea luptătorii în arenă, să-şi măsoare puterile cu dânsul, la trântă voinicească.
Dar Petruș nu se mărginise numai la asemenea șăgalnice amintiri. Pentru el amintirile nu erau numai prilej de ghidușii şi de hazuri.
De dragul lui Fram se așternuse în toată legea la citit felurite cărți despre urși albi şi despre expedițiile polare.
Sfârșea una şi începea alta. Pe urmă, se întorcea din nou la cele pe care le-a mai citit.
Iar a doua zi, povestea cu mare aprindere prietenilor aceste peripeții.
Fetița cu părul bălai şi cu ochii albaștri, nepoata fostului profesor, se ținuse de cuvânt. Vorbise cu bunicul, luând povestea pe departe, cu mici şi nevinovate șiretlicuri.
― Bunicule, mai ții minte pe băiatul de lângă noi, de la circ, din seara reprezentației de adio?
― Ei? Ce-i cu dânsul?
― Grozav l-a mai amărât pe el tot ce s-a întâmplat atunci cu Fram!…
― Mi-a părut rău şi mie… Asta-i tot?
― Mai este ceva cu dânsul.
― Ce anume?
― Grozav îi mai place lui să citească istorii despre urşi albi şi despre călătoriile la poli…
― Foarte frumos pentru el. Am văzut eu că are o privire de băiat deştept.
― Da, dar nu are cărți, bunicule! […] și eu i-am făgăduit să-i capăt de la mata. Am făcut rău?
― Ai făcut bine. Foarte bine… Dar știi cum îl cheamă?
― Petruș! […] ” ( ” Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu)
Textul 2
”Muzeul Fram (Norvegiană: Frammuseet) este un muzeu construit în amintirea explorării norvegiene din zona polară. Este situat în peninsula Bygdøy din Oslo, Norvegia, într-o zonă în care se mai găsesc alte câteva muzee, printre care se numără Muzeul Kon- Tiki, Muzeul Norvegian de Istorie Culturală, Muzeul Navelor Vikinge și Muzeul Maritim Norvegian.
Muzeul a fost inaugurat în 20 mai 1936, în cinstea explorărilor polare și a celor trei mari exploratori norvegieni – Fridtjof Nansen, Otto Sverdrup și Roald Amundsen. De asemenea, muzeul conține imagini cu fauna din regiunile polare, ce surprind animale, precum urși polari și pinguini.
În centrul Muzeului Fram este expusă nava originală Fram. Interiorul original este intact, iar vizitatorii pot intra înăuntru ca să îl vadă. Nava a fost proiectată și construită de Colin Archer pe baza unor instrucțiuni provenite de la exploratorul Fridtjof Nansen, care a plătit construcția navei cu un ajutor venit de la guvernul Norvegiei și cu o finanțare privată, în 1891.”
Adaptare după www.wikipedia.ro
6 Precizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a personajului Petruș, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă: „ „Dar Petruș nu se mărginise numai la asemenea șăgalnice amintiri. Pentru el amintirile nu erau numai prilej de ghidușii şi de hazuri. De dragul lui Fram se așternuse în toată legea la citit felurite cărți despre urși albi şi despre expedițiile polare. Sfârșea una şi începea alta. Pe urmă, se întorcea din nou la cele pe care le-a mai citit. Iar a doua zi, povestea cu mare aprindere prietenilor aceste peripeții.”.
- Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență din fiecare text.
- Crezi că prin lectură participi indirect la întâmplările despre care citești? Justifică-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând textul 1.
9.Asociază fragmentul din „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text