”Moara cu noroc” de Ioan Slavici- nuvelă realistă

În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip de realism, și anume cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori.

Nuvela ” Moara cu noroc” aparține realismului prin observarea omului în mediul său, respectiv societatea ardelenească de la sfârșitul secolului XIX. Stratificarea socială cuprinde  nivelul clasei de jos și de mijloc-meșteșugari, cârciumari, jandarmi, și păturile superioare- baroni, judecători, arendași. Personajul principal Ghiță  își dorește să atingă un alt nivel social. Din cârpaci sărac el vrea să ajungă un proprietar al unui atelier de cizmărie în care să aibă angajate zece calfe. În operele realiste  personajele se simt validate doar prin poziția socială pe care pot să o dețină.

De asemenea, aparține realismului sfericitatea structurii compoziționale care sugerează ciclicitatea vieții. Nuvela începe și se sfârșește cu vorbele bătrânei: ”Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei te face fericit”; ”Simțeam eu că nu are să iasă bine: dar așa le-a fost dată!” Aceste cuvinte transmit o concepție fatalistă asupra lumii. Destinele personajelor se supun unei ordini generale, în care focul purifică locul în care s-au săvârșit abaterile morale grave. Ca orice operă realistă,  nuvela este o ” istorie a unui eșec”, cu final moralizator.

     Tema nuvelei o reprezintă banul și efectele dezumanizante ale  dorinței de înavuțire.

    Un episod din care reiese specificul  temei nuvelei este acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are loc în capitolul V. Când Lică își face apariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează : „Câtva timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-a găsit omul.” Însă, pentru a rămâne la Moară și a prospera,  Ghiță bate palma cu Lică. Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează consecințele dramatice ale acestui gest. Din acest moment Ghiță se va implica într-o serie de compromisuri care vor duce în final la căderea lui.

Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziției și al judecății. Acum Lică este cel care  domină întreaga situație prin capacitatea diabolică de a dirija mecanismele justiției și ale opiniei publice. Într-o zi și o noapte ucide patru oameni, fură pe arendaș, inculpă pe cei care au vrut să fure de la el, îl trece sub bănuială pe Ghiță, îl face ridicol pe Pintea. Mai mult, agravează ruptura  între Ghiță și soția lui, Ana.  Ghiță nu are certitudinea că Lică a plecat de la Moara cu noroc, dar va jura că ” l-a știut” toată noaptea la cârciumă. Furnizându-i alibiul necesar, Ghiță devine în mod recunoscut complicele lui Lică și își agravează degradarea morală.

     Acțiunea este un element de structură relevant. Ghiță dorește să-și îmbunătățească situația și se mută la Moara cu noroc. O vreme lucrurile merg bine și prosperă. Sosirea lui Lică declanșează intriga. El este un personaj malefic, și încercarea lui Ghiță de a avea permisiunea lui de a rămâne la Moară și de a rămâne om cinstit se dovedește imposibilă. Treptat, Ghiță devine părtaș la tâlhăriile și crimele lui Lică. Manipulându-l, Lică îl înfrânge și distruge legătura sa cu Ana. După trădarea acesteia, Ghiță ucide pe Ana și este ucis de Răuț. Lică își uită șerparul, îl recuperează și este în pericol de a fi prins de Pintea cu lucruri furate asupra lui. Învins la rândul lui, se sinucide și trupul lui este aruncat de jandarm în râu. A doua zi, singurele personaje nevinovate- bătrâna și copiii – plâng morții și pornesc mai departe, continuând drumul vieții.

    Conflictul este relevant pentru textul narativ deoarece surprinde pericolele încălcării limitelor morale. Conflictul este dublu: exterior și interior. Ghiță este în conflict în primul rând cu Lică, apoi cu comunitatea, cu familia. Lupta cu Lică este în primul rând o luptă a orgoliilor masculine, cu momente în care fiecare pare că are întâietate.  Conflictul interior al personajului principal e foarte bine reprezentat. Oscilând între sentimente contradictorii, Ghiță  este pedepsit mai mult decât pentru acțiuni greșite concrete, pentru indecizia de a separa cu hotărâre binele de rău.

”Nuvelă solidă cu subiect de roman”( G. Călinescu), ”Moara cu noroc” transmite concepția moralizatoare a autorului cu privire la lume și viață. Ea anunță marile romane realiste și psihologice ale perioadei interbelice.