! semnul exclamării– marchează conturul intonaţional al unei propoziţii exclamative, un enunţ imperativ, accentuează semnificația, scoate în evidenţă  starea de uimire, admiraţie, surpriză, încântare, ură,  puternica participare afectivă a emiţătorului;

?semnul întrebării– marchează conturul intonaţional al unei propoziţii interogative, solicitarea unui răspuns, îndoiala, oscilaţia, nedumerirea; poate sa marcheze o reactie subiectiva; o pauza afectiva;

–întrebarea retorică ( la care nu se aşteaptă răspuns) întăreşte ideea  răspunsului evident, marchează starea de meditare asupra unui subiect, nelămurirea, ironia, etc.

.punctul– marchează conturul intonaţional al unei propoziţii enunţiative, subliniază certitudinea, siguranţa cu privire la afirmaţia făcută, are valoare absolută.

– linia de dialog- marchează începutul vorbirii directe, intervenţia directă a unui personaj în text

– cratima– marchează rostirea împreună a două cuvinte distincte, elidarea unei vocale, evitarea hiatului, conservarea ritmului şi a măsurii, fluidizarea vorbirii

 ,  virgula – separă elementele unei enumeraţii, un raport de coordonare prin juxtapunere

– separă un substantiv în vocativ de restul enunţului

– separă o apoziţie de restul enunţului- separă vorbirea directă de vorbirea indirectă

-separă o interjecție de restul enunțului

– separă o construcţie antepusă, intercalată, incidentă- de restul enunţului

 

„- ghilimelele– marchează  reproducerea unui text spus sau scris de cineva; accentuarea unei idei sau evidentierea ideii; ironia fata de cel care foloseste cuvantul sau evidentierea caracterului impropriu al cuvantului; un eufemism; traducerea unui cuvant etc.

… punctele de suspensie– dau valoare afectivă enunţului, sugerând un ritm lent dat de desfăşurarea gândurilor sau sentimentelor- tristeţea, visarea, meditarea, neliniştea…