Redactează o  compunere de 150-200 de cuvinte, în care să motivezi  apartenenţa acestuia la categoria textelor lirice.

În compunerea ta, trebuie:

• să precizezi două trăsături ale operei lirice;
• să ilustrezi două trăsături ale genului liric, valorificând textul dat;
• să ai un conţinut adecvat cerinţei;
• să respecţi precizarea privind numărul de cuvinte.

 ‘Lacul’ de Mihai Eminescu

LACUL

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarca;

Tresarind în cercuri albe

El cutremura o barca.

 

Si au trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept

Ea din trestii sa rasara

Si sa-mi cada lin pe piept;

 

Sa sarim în luntrea mica,

Îngânati de glas de ape,

Si sa scap din mâna cârma,

Si lopetile sa-mi scape;

 

Sa plutim cuprinsi de farmec

Sub lumina blândei lune

Vântu-n trestii lin fosneasca,

Unduioasa apa sune!

 

Dar nu vine… Singuratic

În zadar suspin si sufar

Lânga lacul cel albastru

Încarcat cu flori de nufar.

Motivare

Poezia ‘Lacul’ de Mihai Eminescu este un text liric deoarece prezintă trăsăturile acestui tip de  text.

În textele lirice  autorul își exprimă sentimentele, ideile, gândurile în mod direct. Semnelele subiectivității sunt  prezența eului liric și o mare varietate de figuri de stil si imagini artistice . Modurile de expunere prezente sunt monologul liric (adresat sau confesiv)  și  descrierea.

O primă trăsătură care demonstreaza apartenenta poeziei ”Lacul” la tipologia lirică este transmiterea directă a sentimentelor de dorință, așteptare si iubire ale poetului în cadrul celor cinci catrene. Prin excelenţă o operă ce se adresează sensibilităţii, textul creează un tablou al naturii transfigurat de iubirea şi de viziunea romantică a eului liric. Un exemplu în acest sens este este strofa a patra: ”Si au trec de-a lung de maluri,/Parc-ascult si parc-astept/Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept” . Se observă o trecere progresivă de la sentimentul de așteptare, la trăirea intensă, pasională a scenariului de iubire, pentru ca în final să  predomine dezamăgirea și de resemnarea. Descrierea  lacului este încărcată de emoție, peisajul întreg devine état d’âme ( stare de spirit). Transmiterea directă a acestor sentimente este dată de prezența eului liric în ipostaza de îndrăgostit. Eul liric apare în mod explicit, prin marci  lexico-gramaticale precum ‘eu’, ‘-mi’, ‘să scap’ și în mod implicit prin emoția generală pe care o degajă textul.

De asemenea, putem menționa ca a doua trăsătură plasticitatea limbajului, specifică textului liric, dată de frecvența, bogăția  și varietatea  figurilor de stil folosite. În acest sens este ilustrativă secvența: ”Sa plutim cuprinsi de farmec/Sub lumina blândei lune/Vântu-n trestii lin fosneasca,/Unduioasa apa sune!” Imaginea cadrului feeric al visului  se creeaza cu ajutorul  imaginilor vizuale  si auditive ce fac din natura un spatiu ocrotitor al întâlnirii:  ‘Sub lumina blandei lune’, ‘Unduioasa apa sune’. Epitetele ”lin”, ”unduios” sugerează deplina armonie a elementelor naturii, care participă alături de poet la fericirea faptului de a fi îndrăgostit.  Starea de tensiune, de aspirație a împlinirii prin iubire este subliniată de folosirea modului conjunctiv (‘sa scap’, ‘sa plutim’), precum si de repetitia ‘parca ascult si parca astept’, iar tristețea finală ce copleșește sufletul poetului se concretizează în folosirea  epitetului ” singuratic”.

Având în vedere transmiterea directă a sentimentelor de dor și așteptare cu ajutorul unui limbaj deosebit de plastic și expresiv, putem afirma că poezia ”Lacul” de Mihai Eminescu apartine genului liric, prezentând cu emoție și sensibilitate trăirile unui îndrăgostit.